În 1943, pediatrul American Leo Kanner descrie comportamentul a 11 copii autişti. Chiar dacă împrumută pentru descrierea acestei tulburări infantile un termen folosit în descrierea schizofreniei, Kanner are meritul de a încadra autismul într-o unitate nosologică independentă. În articolul său “ Autistic Disturbance of Affective Contact “ Kanner a prezentat patternurile comportamentale specific autismului infantil şi distincte de schizofrenie. În acest studiu, Kanner a descris pentru prima dată copii care prezentau grave deficite de vorbire, dificultăţi în interacţiunea socială şi comportamente stereotipe şi repetitive.
Kanner considera că autismul se diferenţiază atât de schizofrenia infantilă dar şi de întârzierea mintală (copiii prezentaţi de el având o fizionomie inteligentă şi un potenţial cognitiv bun ).